"Bucureștiul e cu voi!"

0 comments

Am mâncat mici de la PSD!

0 comments
(pseudo-foto-reportaj)

La ora două, parcul Izvor e plin. Plin de oameni, steaguri, umbrele, mese. Toate roşii. Totuşi, de unde atâţia oameni, fiind lucru ştiut că PSD-ul nu e prea iubit de bucureşteni...

S-au tipărit bonuri roşii pe care pe care scrie "4 mici şi 1 bere" şi au fost distribuite în toată ţara membrilor PSD, pe care i-au adus cu autocarele la manifestaţie. Sună bine afacerea: într-o zi frumoasă de 1 Mai facem o plimbare la Bucureşti; ăştia ne plătesc transportul, ne dau mâncare şi băutură, ba ne mai pun şi nişte muzică... Aşa se face că o mare parte din public e din provincie.



Apropo de muzică, înainte să înceapă concertele (anunţate ca a celor mai bune formaţii româneşti) au avut un playlist decent, însă mic şi repetat până la exasperare. Am reţinut Bob Sinclair, Depeche Mode şi un fel de imn revoluţionar a la Che Guevara.

Casa Poporului abia se mai vede prin fumul de la grătarele cu mici, împrăştiate prin tot parcul. La fiecare, câte o coadă de vreo zece oameni care se înghiontesc şi se ceartă. Motivul? Micii şi berea, evident!

"-De unde-ai, dom'le, atâtea bonuri?!
-Ni le-au dat de la Iaşi!"
Lumea e revoltată, se zvoneşte că se dau bonurile pe sub mână. "Am văzut eu pe unul care pleca cu o plasă de mici!"
Noroc că e destulă carne tocată pentru toată lumea.

Nu prea vezi tineri, cei mai mulţi sunt bine trecuţi de 40 de ani. Mulţi au venit cu copii sau nepoţi ce se îngrămădesc pe toboganul ruginit din mijlocul parcului. Îl împart cu câţiva jurnalişti, cocoţaţi să filmeze de la înălţime. Unora dintre copiii li s-au pus pancarte în mână cu sloganuri PSD. De altfel, sloganuri ca Să ne PSD tine/tineri/oraş! au defilat constant pe pancarte, steguleţe şi tricouri la manifestaţia botezată "1 Mai pentru cei mulţi".

Am reuşit, totuşi, să găsesc un reprezentant al Tineretului Social Democrat

















Opriţi grătarele! Vorbeşte domnul Geoană!
Vanghelie le-a pus capac! Am plecat înainte să înceapă discursurile, fără să mănânc mici sau să beau bere. Nu că mi-ar încălca normele morale, dar n-aveam bonuleţe...

Vasile Ernu - Născut în URSS (pseudo-recenzie)

0 comments
Pe Vasile Ernu îl întâlneşti pe la concerte şi evenimente culturale mai underground, te miri de înfăţişarea lui de proletar/intelectual cu bască, îl asculţi şi îţi rămâne în minte. Îl mai întâlneşti în dilema sau românia liberă şi găseşti acelaşi stil boem de a povesti. În fine, dacă te apuci să-i citeşti şi cartea, eşti fermecat de-a binelea.

"Priviţi, minunaţi-vă, sînt cetăţean al Uniunii Sovietice." -Vladimir Maiakovski

În djinsî, mestecând jvacikă şi fredonând Kino ori Agata Kristi porneşti periplul prin utopia sovietică. Născut în URSS e o serie de povestiri (piese de puzzle, cum le numeşte Ernu) despre viaţa în Uniunea Sovietică, fără prea mare legătură între ele. Însă fac împreună o imagine vie, colorată, cu gust şi miros, mândră şi câteodată tristă, dar în orice caz altfel şi mai mult decât am întâlnit oriunde în altă parte.

Nu se poate vorbi despre obiectivitate referitor la o carte ce reflectă vădit o experienţă personală, dar Născut în URSS nu e nici nostalgică, nici acuzatoare. Asta pentru că acceptă din start contextul politic şi social, nu îl contestă şi nu îl laudă.
"...vrea să dea doar contururi, starea de spirit, modul de a gândi şi de a vorbi al unei culturi, să creioneze mentalitatea culturală sovietică."

Se vorbeşte despre şcoală, despre distracţie, muzică şi sex, despre băutură şi politică, uneori despre toate la un loc. Spre deliciul cititorului, mitul băutorului sovietic este confirmat şi minuţios detaliat. "Bea totul şi încă ceva pe deasupra": pe lângă votkă, bere sau şampanie - parfumuri, cosmetice, clei, diluant, dizolvant, pastă de dinţi, preparate şi combinate cum numai cetăţeanul sovietic îşi poate închipui.

Vasile Ernu spune din introducere că "lucrurile scrise aici sînt povestite dintr-o dublă experienţă, care nu e neapărat singulară. E vorba, pe de o parte, de o experienţă directă, a cetăţeanului care a locuit în spaţiul sovietic, iar de cealaltă, de o experienţă livrească, mediată cultural." Asta are implicaţii şi asupra semnificaţiilor. Există un plan concret, dar şi unul intelectual, care spune: comunismul şi capitalismul sunt diferite ca formă, nu ca fond; viaţa oamenilor înseamnă mai mult decât ţara sau regimul politic în care au nimerit să trăiască.

Ar mai fi de spus că Născut în URSS e mai mult decât o carte (nu, nu e un clişeu). E o senzaţie foto/audio/video/imaginară, la care contribuie site-ul şi blogul autorului. Că tot vorbeam de muzică, recomand să ascultaţi Nautilus Pompilius în fundal, în timp ce vă cufundaţi în aventura sovietică.
0 comments
"Cel care a publicat mai multe carti castiga dreptul de a tacea. Numai cei care nu publica simt nevoia sa fie straluciti in conversatie" dear dude Noica

Pilaf

0 comments
jurnalistique